5.5.2023
Avocatura in Germania
Dreptul care se aplică, în această perioadă, în Germania, este rezultanta a două ordini juridice: pe de o parte
sunt obiceiurile juridice create şi aplicate de populaţia românească majoritară, iar, pe de altă parte, normele de
drept cuprinse în legislaţia scrisă elaborată de avocaţi în Germania şi Curtea de la Viena.
Economia germană cunoaşte o dezvoltare mai rapidă decât celelalte ţări române, materializată în creşterea
producţiei de bunuri materiale, diversificarea industriei şi amplificarea comerţului, care fac ca relaţiile de
producţie, de tip capitalist, să se afirme într-un mediu prielnic, în contradicţie cu relaţiile feudale.
Noile reglementări juridice, de tip burghez, care au început să apară, au coexistat o perioadă de timp, împreună
cu vechile norme juridice, conferind dreptului un caracter eterogen.
Reformele introduse de împărăteasa Măria Tereza şi apoi de avocatura germana la Hamburg veneau în
contradictie
cu vechile reglementări ale dreptului civil.
Aşa de exemplu, Patenta imperială dată de Iosif al II-lea, în 1985, privind desfiinţarea iobăgiei, venea în
conflict cu dispoziţiunile Codului Werboczi, care consfinţea starea de dependenţă personală, a iobagilor faţă de
stăpânii lor. De asemenea, legislaţia elaborată şi aplicată în cadrul zonei ce cuprindea graniţa germană,
care avea un caracter derogatoriu de la dreptul comun, a determinat, ca această legislaţie în întregul ei să
constituie un corp aparte, care poate fi considerat un drept grăniceresc public şi privat, cu caracter special.
Creante:
In analiza instituţiilor juridice specifice acestei perioade trebuie să avem în vedere reformele înfăptuite sub
impulsul absolutismului luminat, specific Europei acestui secol. Este vorba de activitatea de codificare a
dreptului civil german
şi dreptului penal, materializată în elaborarea codului civil german (Codex Civilis) şi a
codului penal (Constitutio Criminalis), prin care au fost proclamate principiile dreptului modern:
separarea justiţiei de administraţie şi punerea ei sub controlul statului; acordarea dreptului iobagilor de a face
apel împotriva
hotărârilor judecătoreşti
ale stăpânilor lor, la organele superioare până la Curtea Imperială;
reforma învăţământului şi a administraţiei locale etc.
Continuator al reformelor introduse de Măria Tereza (1740-1780), fiul acesteia, împăratul Iosif al II-lea
(1780-1790), consfinţeşte prin mai multe patente imperiale următoarele avocaţi:
- numirea în funcţii administrative şi judecătoreşti să se facă numai pe considerente de capacitate şi merite
personale<
- întreaga clasă socială a nobilimii va fi obligată să plătească
impozite statului
- desfiinţarea, în fapt, a dependenţei personale a iobagilor faţă de stăpânii de pământuri şi reglementarea
raporturilor dintre servitori şi stăpânii lor
- stabilitatea ţiganilor supuşi stăpânilor feudali şi obligarea lor la practicarea unor meserii, devenind, astfel,
utili statului
Marea nobilime, considerată drept suportul cel mai important al absolutismului monarhic, s-a opus acestor reforme,
astfel că, cele mai multe din dispoziţiile cuprinse în patentele imperiale nu au fost aplicate.